Experiența din Valencia a fost minunată, și sincer, nu cred că o să am loc să scriu tot ce mi-a plăcut și ce m-a impresionat, dar am să încerc să fac un rezumat care să implice tot.
citește tot
La școală, copiii și profesorii au fost super amabili și ne-au ajutat să învățăm multe lucruri. De exemplu, luni am învățat un joc valencian numit colpbol, marți cum să proiectăm o carcasă de lanternă și să propunem idei creative pentru rezolvarea unor probleme de mediu, iar vineri să construim un circuit electric și cum să-l asamblăm. Pe lângă asta, miercuri, am fost și într-o excursie la Mănăstirea San Miguel de los Reyes, unde o doamnă ne-a explicat povestea clădirii. Cel mai mult m-a uimit faptul că Fernando de Aragón și soția lui, Germana de Foix, nu erau îngropați în sicrie, ci în pământ, iar odată pe an, la o oră specifică, o rază de soare luminează punctul unde sunt îngropați. Joi a m mai mers și la o cursă caritabilă pentru un spital cu pacienți copii care au probleme de sănătate grave. A fost obositor, dar a meritat. Și, într-un final, vineri ne-am despărțit de elevi și profesori. Toată săptămâna m-am simțit foarte bine, eram foarte fericită, dar ultima zi, sincer, m-am simțit foarte tristă și chiar voiam să plâng pentru că nu voiam să plec.
Când ne-am întors înapoi la școala noastră, în România, le-am povestit colegilor cum a fost și ce ne-a plăcut. Ceea ce ne-am propus să facem ca să le prezentăm ce am făcut, a fost să organizăm workshop-uri, adică ateliere. Așa a fost mai simplu să înțeleagă prin activitate practică și au învățat si ei ceea ce am învățat noi. Cele trei de workshop-uri au fost: proiectarea carcasei de lanternă în Tinkercad, prezentări pe echipe în Canva cu idei despre protecția mediului, construirea circuitului electric pentru lanternă și asamblarea acestuia.
În final, le-am recomandat prietenilor mei să meargă și ei anul viitor în Erasmus, pentru că este o experiență frumoasă, unde legi conexiuni cu copii din alte țâri, și ar fi păcat să nu mergi.
Irina Dominte, clasa a VII-a A
